Saturday, 15 May 2010

problema de existentialitate

Domino Theory

Printre pacientii pe care ii avem pe sectie avem citiva care isi asteapta cumiti rindul la un loc la hospice, unde muribunzior li se ofera cel mai confortabil si mai bun loc de agrement cu muzica, jacuzi, pina le vine timpul sa-ia la adio de la noi. In cazul in care trebuie sa astepte mai mult dupa locul de agrement, si nu mai au "rabdare", pleaca direct, de la noi de pe sectie, la cele tarmuri. La astfel de pacienti recomadarea e: ingrijire cu dragoste si atit, binenteles cu tratamentul antialgic aferent. Acesti pacienti sint citeodata departe, altadata sint cit se poate de clari si cu probleme existentiale, stiu exact ce are sa li se intimple si ii vezi cum se agata de ultimul capat de ata, dar ata e deja prea scurta, dar e interesant sa ii vezi cum agonzeaza cita vreme se tin de acel scurt capat de ata, dar in momentul cint accepta ca nu mai au de se se tine, pentru ca ata s-a terminat, ii vezi cum se relaxeaza in moarte. Mi s-a parut destul de interesat sa incep sa lucrez pe o sectie unde se pleaca din lume, cind pina acum am lucrat pe o sectie unde se vine pe lume, la sala de nastere la maternitatea din Arad. Ce am de invatat din tot ce mi se intimpla. E tocmai problema de existentialitate. Nu mi-a trebuit sa invat cum sa vin pe lume, dar trebuie sa invat cum sa plec din ea.

No comments:

The universe itself keeps on expanding and expanding / in all of the directions it can whiz / as fast as it can go / the speed of light you know / twelve million miles a minute and thats the fastest speed there is / so remember when your feeling very small and insecure / how amazingly unlikely is your birth / and pray that there intelligent life somewhere up in space / cause theres bugger all down here on Earth. (Monty Python)