Mi se pare firesc sa incep cu o poezie care se potriveste activitatilor din spatiul virtual. Intrucit genul perferat e poezia, si intrucit scrierea de jurnale publicate ulterior in domeniul accesibil tuturora se aseamana cu discursul poetic va (re)introduc cuvintelor poetei Ana Blandiana.
Zbor
De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia,
numai pentru că e fără sfîşit,
I se spune zbor.
2 comments:
Mana, bine ai venit in spatiul virtual. Mai scrie poezii, ori ca citate ori ca 'Mana originals' ca sa ne mai inspiram. Ideea cu zborul iti amineste de potentiale care asteapta sa fie realizate. Da si ideea cu potential are valoare in sine.
mi-am sarbatorit ziua ca fat frumos trei zile si trei nopti, dupa care am stat si am reflectat la ceea ce simt la 38 de ani, nu am simtit altceva decit o oboseala marcata pentru care consider ca va trebui sa i-au atitudine si data viitoare voi sarbatori altfel, ca voi ajunge tot ca fat frumos sa cresc intr-o zi cit altii intr-un ani si astfel sa devin in 10 ani mult prea batrina pentru a ma mai bucura de aniversari.
pe de alta parte imi amintesc replica sorei mele, Camelia, in fapt ce sarbatorim : imbatrinirea, care nu prezinta nici un farmec.
Post a Comment