The Meaning of Life: 2014

Ieri am implinit 44 de ani. Am hotarat sa imi tin ziua intr-un cadru relaxant si cald. Prin urmare am invitat doar pe sora mea si cumnatul.

La deschiderea cadoului de la sora mea, am avut un moment de aterizare in copilarie care m-a facut sa imi deschid robinetul la lacrimi. Sora mea stie exact unde si cum sa iti atinga sufletul.

A inceput sa scoata primul cadou.

O piatra pe care a ales-o cu grija special pt mine dintr-o stanca din Norvegia, locul cel mai fascinant pentru Camelia. Pentru ca necazurile le scriem pe nisip iar bucuriile pe stanca.

Apoi un pergament legat cu snur de martisor, - o divinatie in care am primit un mesaj in limba latina, un citat celebru care te face sa reflectezi asupra lucrurilor metafizice.

Camelia stia ce mult imi plac martisoarele si simbolul lor, de aceea a facut unul special.

Am mai primit un plic cu bani unde se ascundea un actibild cu o pisica in trecere dintr-o stare in alta, dintr-o lume in alta.

Banii pentru ca sa contribuie la una din dorintele mele.

Pisica, de ce pisica? Pentru ca in ultima perioada am cercetat si am experimentat putin din lumea shamanica, unde se spune ca animalul totem in zodia pestilor e o felina, Puma.

Am experimentat calatoria intre lumi si am descoperit lumi fascinante, si altceva decit cotidianul obisnuitul, alte stari ale constientului, pe care le gasesc extraordinare.

Iar la sfirsit scoate Camelia cadoul care m-a trimis in copilarie si am experimentat tratamentul lui Moreno. Camelia care e expert in literatura, ezoterica si nu numai, ci cu multe cunostinte si cu mult talent psihologic m-a facut sa experimentez din nou psihodrama. A venit cu un tablou, pe care ea l-a facut, dar in care a inserat o poza celebra a lui Eugene Smith, ”The family of man”.

Camelia stia ca poza asta m-a sensibilizat extrem de tare in copilarie.

Contextul : era in vremea cind aveam 7 ani iar Camelia 8 ani, mama la spital cu colecistita acuta.

In timp ce ambulanta o lua pe mami de acasa, mami ne-a zis asa: Sa fi-ti cuminti, si chiar daca eu sint la spital voi va aveti una pe cealalta, si asta face mult.

Am primit atunci o carticica cu povestiri in care era poza asta unde era scrisa o scrisoare de la mama. "Ma ve-ti cauta si ma ve-ti gasi. – eu sunt acolo si va astept." Poza cu mesajul acela m-a facut sa plang.

Inainte cu un an experimentam tragedia mortii tatalui, o moarte neasteptata, violenta, cruda si nedreapta. Aceasta ne-a facut pe mine si pe Camelia sa percepem acut teama pierderii, iar acum cand am inteles ce usor se poate intimpla sa iti pierzi parintii, faptul ca mami era la spital ne infricosa, iar gandul ca o pierdem si pe mami, care era singurul nostru suport, ne teroriza. Acest gand dadea nastere la speculatii , ce consecinte va avea pierderea mamei.

Autoritatile ne va trimite la casa de copii, iar imaginea orfelinatelor nu mai trebuie explicata pentru ca o stim cu toti. Nu era o imagine frumoasa. Cu acest gand si teama a trebui sa traim pana cand am implinit 18 ani. Ce pot sa va spun, e ca e o povara extrem de mare, pe care am carat-o cu stoicism, si eu si Camelia.

De ce poza asta m-a sensibilizat atit de mult in copilarie e pentru faptul ca am inteles ca, daca si mami se duce, eu si Camelia ne avem una pe cealalta, si nimeni si nimic nu ne va desparti. Ne tinem de mana si ne oferim suport una celeilalte.

Asta a avut un rol important viata noastra si putem multumi pentru experientele pe care le-am trait in copilarie.

Atunci in situatii critice ale copilariei, cu perceptii mai mult sau mai putin accentuate, amplificate, poate chiar deformate, din punctul expertilor de vedere, a dus la dezvoltarea unei relatii cu totul speciala, intre mine si sora mea mai mare.

Mai tarziu aveam sa experimentam si plecarea mamei in vesnicii, dar acum gandul nu ne mai sperie, pentru ca stim, eu si Camelia ne avem una pe cealalta.

Multumesc Camelia pentru ceea ce ai fost si esti pentru mine.

Iar profetia mamei s-a implinit: ”ve-ti ajunge sa va pretuiti una pe alta cum nu mai exista.” Aceasta pretuire speciala e mostenirea pe care mami ne-a lasat-o, si MULTUMIM pentru ea.