sacrifice

vine craciunul

Craciunul o sarbatoare a luminii si a bucuriei. Astept craciunul cu aceeasi bucurie cu care asteptam cind eram copil. Chiar daca lucrurile si locurile s-au schimbat, si experimentez altfel atmosfera Craciunului, avand de-a face cu factori culturali care vrand nevrand influenteaza impodobind sau saracind atmosfera craciunului, sarbatoarea are aceeasi valoare afectiva pentru mine ca si atunci cind eram copil, si cantam din toata inima colinzile lui.
Imi amintesc cu drag cind porneam cu grupa mare de copii a bisericii Sega Arad in seara de 24 decembrie, colindand toata noapte oprindu-ne la familii care ne serveau cu prajuturi, bune, facute de casa, 100 % ecologice, iar spre dimineata ne bucuram sa servim ceva de mincare fiind deja satui de atata dulce, ne bucuram de o cana de ceai fierbinte care ne dregea vocile ajutand sa mergem mai departe sa ducem vestea buna a nasterii mantuitorului, pina cand se crapa de ziua.
In ultimii 3 ani, schimband tara, societatea, limba si religia, traiesc o alta experienta a craciunului. Intr-o societate protestanta cu un inalt grad al constiintei, atmosfera craciunului are o alta nuanta. Aici oamenii isi planifica, cu mult timp inainte, ceea ce se numeste Julefrokost ( pranzul de Craciun) si incep din 1 decembrie cu colegii, cu prietenii si terminand in seara ajunului cu o slujba la biserica si o cina, la fel de protestanta, impreuna cu familia.
Totul este foarte organizat si totul trebuie sa fie perfect, nu exista loc pentru spontaneitate, totul e facut cu cel mai inalt grad de constiinciozitate. chiar si faptul ca se imbata pana ajung pe sub masa, e atat de organizat, incat e o nota de constiinciozitate protestanta. Am participat si eu la julefrokost. Dupa masa servita la restaurant, ne-am dus la discoteca unde am putut observa si mai pregnant faptul ca si pentru a te debarasa de inhibitii, ai nevoie de un cadru perfet organizat in care ti se permite sa te desfasori la fel de organizat dupa cum societatea dicteaza.
Nu am putut sa nu ma gandesc la Life of Brian ( Monthy Phyton): "we are all individual". Societatea daneza vrea sa creada ca functionaeza dupa principiul asta, si vin si spun ca fiecare danez e cu duna lui, si e adevarat intr-o oarecare masura, dar masura e dictata tot de societate care vrand nevrand isi pune amprenta uniformizarii unde duna si gardul si casa arata la fel, pana la urma din " we are all individual" se transforma in "we are an individual grup". Cred ca comunistii ar trebuii sa fie invidiosi pentru ca e exact ceea ce ei si-ar fi dorit sa faca din societatea lor si nu au reusit. Platforma comunista ar trebuii sa aiba la baza protestantismul si poate le-ar reusii.
Dar intorcandu-ma la atmosfera craciunului, am observat in ultimii ani, calitatea atmosferei craciunului a devenit tot mai saraca din punct de vedere al semnificatieti si tot mai bogata din punct de vedere comercial. Vad oameni inghesuindu-se sa cumpere tot felul de parca ar fi ultima lor sansa pina in ziua craciunului, parca se termina lumea si ii prinde nepregatiti.
Intrebarea e nepregatiti pentru ce!?
Poate e o manifestare anxioasa a faptului ca undeva in adancul fiintei noastre simtim ca pierdem semnificatia reala a sarbatorii, dar incercand cu disperare sa o inlocuim cu beculete si globuri, care mai de care mei stralucitoare, nu facem decat sa golim si mai mult atmosfera a ceea ce ar trebui sa fie de fapt craciunul.
Doresc tuturor un Craciun fericit, unde sper sa ne gasim cu totii pacea si implinirea in sufletele noastre.