Cine ghiceste titlul ultimului meu tablou?
Am pictat tabloul fiind inspirata de enervarea de azi dimineata, cind dupa ce am schimbat tura cu o colega careia ii trebuia sa fie in dupamasa asta libera ca sa mearga la ziua nepotului, ea trebuind sa fie la lucru in tura de dupamasa iar eu in tura de dimineata, sint trezita brusc si dintrodata la ora 7.10 de un telefon urgentat in care aflu cu stupoare ca colega mea a anuntat ca e bolnava, si eu trebuie sa merg la lucru. Ok, spun eu, am sa vin la lucru in 10-12 min. In mai putin de 5 minute am fost deja in tren in drum spre spital, dar cu adrenalina la mansarda. Intru pe sectie cu telefonul in mina unde aveam mesajul colegei si pe care l-am folosit ca dovata a faptului ca nu e vina mea ca nu am venit la lucru de dimineata, pentru ca aveam o intelegere sa schimbam tura si sa vin de dupamasa. Enervata fiind de schimbarea planului am simtit ca scot fum pe nas ca si ... (si aici e titlul tabloului meu)
Pe de alta parte am simtit o mare bucurie sa imi spun pledoaria intr-o daneza fantastica, binenteles cu greselile de gramatica de rigoare, care dau farmec exprimarii mele intr-o limba pe care nu multi o vorbesc. Dar mai important e faptul ca am primit feedback pozitiv. Deci m-au inteles ce am zis, mi-au dat dreptate si m-am ales si cu un compliment despre felul in care ma exprim in limba lor.
Si pina la urma si iritarea poate avea un aspect constructiv. why not?
