Cind eram la mama acasa am auzit de la altii ca atunci cind pleci departe de casa ai un sentiment ciudat ce nu il poti intelege decit atunci cind esti plecat, se cheama dor.
Intr-o buna zi mi-am luat inima-n dinti si am plecat departe de ceea ce era casa mea. Mi-am facut un alt camin, cu totul diferit, cu totul schimbat si cu o atmosfera cit se poate de calda si placuta. Si nu am simtit ceea ce altii descriau dorul de casa. Cred ca in primul an totul e foarte concentrat. Perioada adaptarii cere enorm efort si energie, de aceea nu ai timp sa te gindesti atita la ceea ce inseamna dor. Acum dupa un an dupa ce am plecat, simt ca lucrurile se aseaza si incep sa ma linistesc, intr-o oarecare masura, pt ca nu sint genul sa stau linistita, dar ma refer la o oarecare relaxare. Incep sa simt ceva si poate ca se cheama dor, dar inca e intr-o stare destul de neclara, e ceva destul de invaluit. Nu astept ceva neplacut dar pur si simplu credeam ca dorul e ceva mai puternic, poate vine si senzatia aceea. Mai bine mai astept.
