
Nu ma pot satura sa admir ghioceii si apreciez menirea lor, chiar daca e un cliseu, menirea lor de a aduce vestea buna, caldura si verdele proaspat imi creeaza intotdeuna o stare de bine, plina de energie si buna dispozitie.
Pe aleea din marginea padurii incarcata cu frunzele moarte ale iernii imi ies in cale ghioceii fara sa le pese citusi de putin de atmosfera rece si fara viata din jurul lor. De fapt ei stiu un lucru: ei sint viata si proaspatul primaverii. Imi place sa ma cred un ghiocel, atunci cind atmosfera din jurul meu e lipsita de vitalitate si dinamism vreau sa aduc un strop de energie si lumina anuntind vremuri mai bune, mai calde si mai placute.
No comments:
Post a Comment