test

Viata inseamna provocare, si cu totii sintem nevoiti sa dam teste peste teste, si sa ne masuram inteligenta. Uneori alegem cu buna stiinta sa dam teste, alteori dam test fara sa fim avertizati. Nici nu stii cum e mai bine. Atunci cind dai un test despre care stii cu mult timp inainte, ai timp sa te pregatesti, dar pina la urma emotia e aceeasi, parca e si mai mare cind ai impresia ca nu te-ai pregatit destul. Si atunci parca pui pret pe testul neanuntat, cind te i-a ca din oala, si iti testeaza spontaneitatea. Eu aici parca ma simt mai bine. Ma simt de-a dreptul iritata de examene, pe care le consider nici mai mult nici mai putin decit o pierdere de vreme si un factor stresant pentru cursanti. Cursantul poate fi testat, de-a lungul semestrului, prin activitatea sa la clasa si se pot face multe evaluari pe parcursul predarii. La examen cursantul poate fi testat sub presiune si, este drept, poate arata un aspect la inteligentei si rezolvarea problemei sub presiunea timpului si greutatea exercitiilor de rezolvat, dar evaluarea care se poate face de-a lungul perioadei de predare, poate testa mult mai multe aspecte ale inteligentei. Pentru ce nevoie de povara emotiei pe care ti-o da examenul. E adrenalina. Dar adrenalina poate creste si altfel , intr-un mod cu totul placut, de ex la parcurile de distractie, un joc de carti, sau alte activitati mult mai antrenante si mai placute.

Freud's couch

the magic eye

***

Cine ghiceste titlul ultimului meu tablou?
Am pictat tabloul fiind inspirata de enervarea de azi dimineata, cind dupa ce am schimbat tura cu o colega careia ii trebuia sa fie in dupamasa asta libera ca sa mearga la ziua nepotului, ea trebuind sa fie la lucru in tura de dupamasa iar eu in tura de dimineata, sint trezita brusc si dintrodata la ora 7.10 de un telefon urgentat in care aflu cu stupoare ca colega mea a anuntat ca e bolnava, si eu trebuie sa merg la lucru. Ok, spun eu, am sa vin la lucru in 10-12 min. In mai putin de 5 minute am fost deja in tren in drum spre spital, dar cu adrenalina la mansarda. Intru pe sectie cu telefonul in mina unde aveam mesajul colegei si pe care l-am folosit ca dovata a faptului ca nu e vina mea ca nu am venit la lucru de dimineata, pentru ca aveam o intelegere sa schimbam tura si sa vin de dupamasa. Enervata fiind de schimbarea planului am simtit ca scot fum pe nas ca si ... (si aici e titlul tabloului meu)
Pe de alta parte am simtit o mare bucurie sa imi spun pledoaria intr-o daneza fantastica, binenteles cu greselile de gramatica de rigoare, care dau farmec exprimarii mele intr-o limba pe care nu multi o vorbesc. Dar mai important e faptul ca am primit feedback pozitiv. Deci m-au inteles ce am zis, mi-au dat dreptate si m-am ales si cu un compliment despre felul in care ma exprim in limba lor.
Si pina la urma si iritarea poate avea un aspect constructiv. why not?

Lumber Support In Car With a View

Mediterranean Evening

A fi aproape

Dupa ce am terminat scoala postliceala sanitara am lucrat o lunga perioada ca moasa la maternitate. Gasesc meseria de moasa cea mai faina, chiar daca am schimbat specialitatea de un an incoace. Acum lucrez pe o sectie de chirurgie, unde am invatat multe alte lucruri, pe care nu le-am intilnit in munca mea de moasa unde lucrezi si te concentrezi numai pe un numit aparat si pe un anume gen. M-am intrebat: de ce trebuia sa accept sa lucrez pe o sectie de chirurgie? Am acceptat asta pentru ca pt inceput asta mi s-a oferit, si cred ca e si sectia in care rulajul personalului e mare datorita faptului ca nu-i o sectie usoara. Angajatii vin stau putin, vad cit bate ceasul si pleaca. Eu m-am incapatinat sa ramin pentru ca situatia mea era speciala intrind intr-un program special cu invatare de limba si alte cele. Si pina la urma obisnuita e a doua natura, rutina se mai aseaza, si incepind sa fiu mai stapina pe situatie, a inceput sa imi placa ceea ce fac, chiar daca sint inca convinsa ca tot moasa e mai fain sa fii.
Dar ideea e ca lucrez pe chirurgie pentru ca cineva drag avea nevoie de mine sa-i fiu aproape. Sora mea a trebuit sa vina la operatie si a fost pacientul meu cel mai drag. M-am bucurat sa-i fiu aproape, si iata si raspunsul la intrebarea: De ce a trebuit sa lucrez pe sectia de chirurgie si nu undeva la sala de nasteri? Pentru ca sora mea nu avea sansa de a veni la sala de nasteri, insa la operatia asta am putut sa-i fiu alaturi, si am vazut ce a insemant faptul ca i-am fost aproape.
A fi aproape nu inseamna decit ca esti o binecuvintare.